Clorinarea – etapa absolut necesară în procesul de tratare a apei

Exploatare Sistem Zonal Prahova (ESZPH) este principalul producător de apă potabilă pentru 84% din populația județului Prahova și de apă de uz industrial pentru agenți economici, 12 operatori și 9 societăți comerciale. Societatea dorește să sublinieze importanța dezinfecției apei, acesta fiind un proces de distrugere sau neutralizare a bacteriilor, virusurilor și microorganismelor prezente în apă, ce are ca scop menținerea calității apei potabile pe tot parcursul ei prin rețea. Clorul este unul dintre cei mai utilizați dezinfectanți, fiind eficient pentru dezactivarea microorganismelor patogene din apa potabilă, apa de la piscină și apa uzată, pentru dezinfectarea zonelor de uz casnic și pentru albirea textilelor, de mai bine de două sute de ani. În secolul al XIX-lea, medicii și oamenii de știință au descoperit că multe boli sunt contagioase și că răspândirea acestora poate fi prevenită prin dezinfectarea zonelor spitalicești. Foarte curând după aceea, au început să experimenteze clorul ca dezinfectant. În anul 1835, medicul și scriitorul Oliver Wendel Holmes a sfătuit moașele să se spele pe mâini cu hipoclorit de calciu pentru a preveni răspândirea îmbolnavirilor. Dezinfecția apei a fost realizată încă din antichitate, (se recomanda atunci fierberea apei, stocarea în vase de argint, expunerea la lumina solară, utilizarea anumitor compuși vegetali). Clorul apare în ecuație abia la sfârșitul secolului XIX, în câteva experimente de eliminare a agenților patogeni din apa de băut din SUA și Marea Britanie. La momentul respectiv fusese stabilită corelația dintre microorganismele din apa de băut și epidemiile de febră tifoidă, holeră sau dizenterie (germ theory of disease), iar societatea era în căutare de soluții prin care să se limiteze decesele în masă. Prima utilizare continuă a clorului apare în Belgia, în 1902, pentru ca în 1908 să se aplice pentru lacul de acumulare Boonton, care constituia rezerva de apă a Jersey City, SUA. Măsura de clorinare a apei potabile a fost declarată o măsură de sănătate publică, dezvoltându-se ulterior la nivel global. Astfel, clorul a jucat un rol important în creșterea speranței de viață a populației. Proprietățile dezinfectante ale clorului din apă se bazează pe puterea de oxidare a atomilor liberi de oxigen, care se formează la injecția clorului în apă, pe reacțiile de substituție ale clorului și de formare de compuși activi (de exemplu: acidul hipocloros). Factorii care determină eficacitatea dezinfectării clorului sunt: concentrația de clor, timpul de contact, temperatura, pH-ul,  concentrațiile de materie organică din apă, numărul și tipurile de microorganisme. Astfel, bacteria E. Coli necesită un timp de contact sub 1 minut, virusul hepatitei  A aproximativ 16 minute, iar parazitul Giardia, minim 45 de minute. Legea apei potabile 458/2002 stabilește pentru clorul rezidual liber o valoare între 0,1 mg/l și 0,5 mg/l, în rețeaua de distribuție, ceea ce înseamnă că în apa potabilă, la consumator, trebuie să se regăsească o concentrație de clor cuprinsă  între aceste valori. Prezența clorului rezidual liber la robinetul consumatorului asigură protecția acestuia împotriva organismelor patogene. Apa potabilă clorinată destinată consumului uman este produsă și livrată de Exploatare Sistem Zonal Prahova cu respectarea legii 458/2002 – Legea privind calitatea apei, a legii 311/2004 și HG 974/2004, fiind monitorizată permanent de laboratoarele proprii, la ieșirea din stațiile de tratare, în punctele de livrare la beneficiari și suplimentar, de Direcția de Sănătate Publică Prahova – prin monitorizarea de audit. Monitorizarea de audit a apei potabile, în conformitate cu HG nr. 974/2004 și HG 342/2013, se realizează de către D.S.P. Prahova și  I.N.S.P. București. În cadrul monitorizării de audit, se analizează compușii reziduali de dezinfecție ai clorului  trihalometani,1,2 dicloretan,tetracloetena si tricloretena. În cadrul stațiilor de tratare a apei, dozarea se realizează cu echipamente performante, cantitatea de clor prezentă în apă fiind permanent monitorizată, atât prin intermediul senzorilor, cât și prin analize complexe ale clorului rezidual, a compușilor cu azot,  a compușilor organici, dar și a microrganismelor patogene. Monitorizarea permanentă se petrece în laboratoarele societății, astfel încât apa potabilă furnizată consumatorilor nu afectează organismul uman, ci asigură o apă sanogenă, în acord cu cerințele legislative. Precipitațiile abundente modifică drastic calitatea apei surselor de apă de suprafață utilizate pentru potabilizare, concentrația de suspesii, de substanțe organice, dar și de bacterii patogene crește exponențial, indicatorii de calitate  modificându-se chiar și la intervale de 10-15 minute. În aceste perioade, personalul stațiilor de tratare și al laboratoarelor adaptează continuu și rapid cantitățile de  reactivi utilizați în procesul de tratare a apei, astfel încât să ofere consumatorilor o apă de calitate și să limiteze la minim opririle în livrare.